Poezie

Hoțul

1 min lectură·30 octombrie 2016

Mediu

Și lumea toată strigă că e hoț.

Ar vrea să fugă, dar prins e de mulțime.

Îl ceartă și-l blamează toți

Că, fără să plătească, a luat o pâine.

N-ar fi furat-o, dar al său copil

E grav bolnav și plânge că-i e foame.

Apleacă capu-n jos și umil

Așteaptă vocea legii, ce nu doarme.

Dar legea este oarbă. Mâna ei

Nu-i mângâie pe drepți, nu-i bate pe nemernici.

Să fugă acum n-ar mai avea temei-

Stă după gratii închis de cei puternici.

A rămas pe străzi înc-un orfan.

Nu are de ales: nu fură- de foame o să moară.

Stăpânii îi zic că-i criminal,

Când înșiși de la alții ei fură o comoară.

001.029

Elena Ratoi. “Hoțul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-ratoi/poezie/14098271/hotul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.