Poezie
Hoțul
1 min lectură·
Mediu
Și lumea toată strigă că e hoț.
Ar vrea să fugă, dar prins e de mulțime.
Îl ceartă și-l blamează toți
Că, fără să plătească, a luat o pâine.
N-ar fi furat-o, dar al său copil
E grav bolnav și plânge că-i e foame.
Apleacă capu-n jos și umil
Așteaptă vocea legii, ce nu doarme.
Dar legea este oarbă. Mâna ei
Nu-i mângâie pe drepți, nu-i bate pe nemernici.
Să fugă acum n-ar mai avea temei-
Stă după gratii închis de cei puternici.
A rămas pe străzi înc-un orfan.
Nu are de ales: nu fură- de foame o să moară.
Stăpânii îi zic că-i criminal,
Când înșiși de la alții ei fură o comoară.
001022
0