Poezie

Suflet român

1 min lectură·17 octombrie 2016

Mediu

În fața nimănui nicicând n- am îngenunchiat,

Chiar de- nălțate capuri de spezi erau tăiate.

Semeț în ochi privit- i- am pe dușmani ne- nfricat,

Pe când a noastre inimi strigau: „Vrem libertate!”

Și- n vene dârz ardea a neamului iubire

Ce- n crâncene războaie ne era călăuzitoare.

Din Patrie făcut- am altar al nemuririi

Și- n ceasuri de cădere chemam la răzbunare.

Din cupa nedreptății băut- am nu odată-

Ursita ne menise o soartă prea amară.

Și ura unui neam de veacuri așteptată

Făcuse un nou soare pe cer ca să răsară.

Lumina lui lucea întreaga Românie

Și smuls- am noi pironul pe cruce ce- o bătuse.

Schimbat- am săpi pe arme și calmul pe furie,

Din voci ce se- nălțau un bucium noi făcusem.

În noi creștea curajul și durerea cruntă,

Cea preschimbată- n lacrimi, acum era furtună.

Amarul unui neam în luptă orice înfruntă,

Iar umilința oarbă victorii acum adună.

Speriați fugeau dușmanii de furia cumplită-

Nu dăm noi libertatea pe- un trai de servitor!

Pe câmpul biruinței din ziua fericită

Se- nalță dârz și mândru al nostru tricolor.

001.029

Elena Ratoi. “Suflet român.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-ratoi/poezie/14097746/suflet-roman

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.