Poezie

Idilă

1 min lectură·16 octombrie 2016

Mediu

E miezul nopții. E târziu.

Afară plouă ne- ncetat

Și vântul geme supărat,

Zburând sub cerul cenușiu

Și-ndepărtat.

În sobă focul arde blând.

Uitată o carte e deschisă.

Cafeaua- n ceașcă abia- i atinsă,

Cu- n miros dulce, aburând

Sub lampa stinsă.

Privesc la focul din cămin,

Iar gându- mi zboară către tine,

Spre- un vis frumos, ce nu mai vine.

Doar ploaia cade în ritm lin

De mandoline.

Însă tresar din al meu vis.

Se- aud pași pe trotuare,

O umbră- n noapte ce apare

Bate- ncet în geamul închis,

Apoi dispare.

Zâmbind, în prag a- i apărut.

Să zboare inima ar vrea

Spre a iubirii noastre stea.

Tu mă saluți cu un sărut

De catifea.

Afară ploaia e regină.

Orașul doarme liniștit.

Nu e început și nici sfârșit.

Și- acea tăcere ce domină

E doar un mit.

001.082

Elena Ratoi. “Idilă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-ratoi/poezie/14097716/idila

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.