Poezie

Cântare limbii române

2 min lectură·17 mai 2016

Mediu

Scăldată fără milă în chin și umilință

De cei ce nu știu de groază și nici de pocăință,

Tu ești a noastră mamă și rază de lumină!

Căci am băut odată din cupa nedreptății

Și- același vânt ne- a dus pe drumurile vieții-

O soartă unică am avut cu Patria română.

Spini ți- au pus pe frunte în loc de cununi de raze

Acei dușmani veniți din- depărtate oaze,

Crezând că în mocirlă te vor putea- neca.

De multe ori ți-au scris pedeapsa capitală,

Venin în loc de miere, blestem în loc de fală,

Ți-au proorocit că- n veci în beznă vei cădea.

Și biciul mâinii aspre simțitu- l- am și noi,

Căci una ni- este soarta și- n griji, și în nevoi-

De- ar fi, chiar și- n infern pe tine te- om urma!

Dar prea am fost crezuți umili și fără nume,

Devreme au serbat că ne- au șters din lume.

Acum veni momentul dreptatea de- a o chema!

Din lanț făcut- am spade și din cătușe zale,

Cu foc în ochi zdrobirăm toți dușmanii din cale

Și- un chiot de victorie se înălța măreț.

Te- am readus stăpână pe plaiurile natale,

Slăvită- n veci să fii cu cânturile tale,

Limbă românească, tezaur fără preț!

001.087

Elena Ratoi. “Cântare limbii române.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-ratoi/poezie/14092347/cantare-limbii-romane

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.