Asta-i viața
Asta‑i viața, știi și tu, așa spun oamenii neîncetat, Te urcă‑n cer, apoi te lasă brusc pe drumul tău. Ești sus, apoi cazi iar, ca un refren uitat pe drum, Dar, eu îmi schimb povestea, când mă ridic
ENElena NutuDe la fereastră
I-am privit din spatele perdelei, cum se apropiau unul de altul ca două bucurii ce se caută fără să știe că se găsesc. La orizontul privirii mele deja mergeau în linie dreaptă, cu pași care nu
ENElena NutuDiana
Diana, nume vechi ca lumina din stele, Zeiță a pădurilor, a nopților mele, Cu pasul tău lin, ca o umbră de fum, Aduci peste lume un tainic parfum. Ești prințesă în basme, cu fruntea senină, Cu
ENElena NutuElena din focul legendelor
S‑a ridicat din poveste, cu jar în priviri, Elena din Troia, sub vechi străluciri. „Cea mai frumoasă”, spuneau poeții-n cor, Dar darul acesta nu l-a purtat ușor. Regină-ntr‑un regat de pace
ENElena NutuRaze de soare
Sunt doar o lumină tânără, rază rătăcitoare, Venită dintr‑un cer pierdut, din depărtări de soare. Am străbătut tăceri adânci, noaptea cosmică pustie, Până am găsit pământul cald, scăldat în rază
ENElena NutuPrietenul tău
Îmi amintesc, o poveste Ce-a ars încet și.... s-a sfârșit. Un dor trecut, ce încă mai trăiește În inima ce te-a iubit. Cândva, nu chiar demult, A început povestea mea cu tine. Dacă
ENElena NutuLasă‑mă să plec din oraș
Țopăiau pe o creangă, păsări ciripitoare, Aerul era otrăvit, nu puteai respira pe stradă. Tocmai de aceea, am plecat cu a mea undiță, cu care, Să prind păstrăvi în râu, nimeni nu o să mă vadă,
ENElena Nutu