Poezie
no.49
2 min lectură·
Mediu
la revedere, înfloriți de seră
v-am cucerit treptat sudoarea mi-e plină
aș putea să mă mut la soare
ceea ce și fac de altfel egoistă
mănânc litere corvezi contuzii
știu ce parte a creierului o să mă doară
azi nu semăn cu nimeni și nu beau ; simt
influențabilă
cu diafragma sus-pusă
cu nervii la pândă căzând ușor
mă uitam noaptea la cărucioarele pentru viitor entuziastă
trecută, cu apoteoze mici
imaginea cu purici după ce stătusem cu capul în jos
- la revedere cowgirls - arrrivederci, madona
cuib de pinguini cu pietre de mare
în fața voastră demonică mă uit râzând
când socotind când mândră
când cu cioturi când cu îngeri.
vreascuri de jenă și dantelă englezească
poze sortite nu vorbesc despre Absolut
greutate degeaba
toți boceau lângă scândurile bunicii
și apoi am mâncat sarmale pe bănci lungi
și am acoperit oglinzile
nu eu sunt vinovata eu nici măcar nu port ruj
(cod de bară 5II942207II00068 – acum hainele ).
amanții mei pudici – diamante și pepsi,
n-aș putea soarbe singură
cronț- cronț fructele mă irită
deja nu mai are nici o importanță
deja nu mai suntem decât tu și eu
deja am n-am m-am
n-or ști ei ce vorbesc?
cine l-a pus să-l viziteze pe Toma Caragiu atunci înainte de cutremur ?
de ce sora cântă aceleași bocete în baie?
la un semn leagănul a căzut
și după trei zile tot eu l-am văzut mișcându-se cu ură
seize the day
pentru copilul avortat la patru luni
( ar fi fost fratele meu)
e o chestie mai lentă, fă-te înțeles
fă aluzii la femei ce nu mănâncă de dulce :
„Venus a chinuit-o pe Psyche până să i-l dea pe Eros”
cu cine am onoarea >
-cherry >
întotdeauna mi-a fost milă de vânzătorii la
a căror tarabă de pești nu venea nimeni
grămezile stăteau intacte și ei clipeau des
spun latex, spun la revedere
oamenii tac, cine a dat pe jos?
001339
0