Clock-ul...
se vede printre frânghii de rapită
într-un aer monoton
durerea ce apasă adânc timpanul
se sparge în DPL
ramânând surdă între valuri
înghitită cu lăcomie de pesti.
Muzica în pași de sfere
Mă incântă
nelămurirea propriei muzici
ce nu o aud
ce o simt
tremurând
imaginea muzicii și imaginea
rămase ascunse
prin neputința creatorului
de a creea.
Eu dau sens
ființei ce mi-l dă
Când singură sunt
aplecându-mă peste
trupul uscat ce-mi este
ființă.
Fața se stacojește
Pielea se strânge
se retrage
lăsând loc craniului
Ochiul dezgolit
