Poezii

Clock-ul... se vede printre frânghii de rapită într-un aer monoton durerea ce apasă adânc timpanul se sparge în DPL ramânând surdă între valuri înghitită cu lăcomie de pesti.

Muzica în pași de sfere Mă incântă nelămurirea propriei muzici ce nu o aud ce o simt tremurând imaginea muzicii și imaginea rămase ascunse prin neputința creatorului de a creea.

Eu dau sens ființei ce mi-l dă Când singură sunt aplecându-mă peste trupul uscat ce-mi este ființă. Fața se stacojește Pielea se strânge se retrage lăsând loc craniului Ochiul dezgolit