Poezie
Celula
1 min lectură·
Mediu
Eu dau sens
ființei ce mi-l dă
Când singură sunt
aplecându-mă peste
trupul uscat ce-mi este
ființă.
Fața se stacojește
Pielea se strânge
se retrage
lăsând loc craniului
Ochiul dezgolit fumegă
se umflă,spărgându-se
sub propria purulență.
Sensul e al întelepciunii
ce-ți este dată
nici al cadavrelor în descompunere
ce ne poartă carnea
ci poate al sărbatorii
ce-mi este trup.
004893
0