Elena Marcu

... dar în cazul shoppingului, nu doar că a devenit sport național pentru tot românul în ultima vreme, ci și terapie generală, așaaa... dincolo de terapiile mele personale de prin pagina personală. Sigur, ar trebui să pun ghilimele sau să spun therapie feinte în cazul de față.:) Domnule, shoppingul ăsta, cum e el la modă, odată te lovește cu revelația clarificării de sine în culorile penetrante ale vreunui zorzon, dacă haina nu-l face pe om, sigur îți oferă strategia autoschimbării și pentru că te face și conștient de propriile disponibilități, zău de nu mă bate gândul să zic că e de-a dreptul terapie experiențială.:) Merge? Nu, știu, dar merita să încerc.

Luana, ăsta e clar next level! De comă... Felicitări, felicitări!:)) E supertare și supersadic, dar merită luat modelul! Eu spuneam doar de shopping, nu și de utilitatea, de altfel uneori îndoielnică, a cumpărăturilor, vorba ta, câte nu zac cu etichete prin sertare.

Oana, cine zice de puncte sensibile? Shoppingul e punctul meu forte.:)

Hanna, mă, voi ce faceți? Luana experimentează aparate care scad și urcă pe tipi în fază primară, cum zice ea, și tu îi faci să dispară în aia ultimă.:)) Sunt bestiale fotografiile! Și mă crezi că mi-aș fi dorit să scriu de fapt textul ăsta ca pe unul în care aș avea un magazin în care vând orice cumpără femeile? Dar n-a fost să fie, am preferat să mă duc la cumpărături.

Vă mulțumesc.

Felicitări! La semn în subsolul acestui anunț cu aceeași bucurie și apreciere pentru Liviu Nanu, cât și pentru Călin Ștefan Răgălie, ale cărui articole, e drept, uneori mult prea tehnice pentru mine, m-au dumirit în privința Canonului meu îndărătnic. Felicit din suflet autorii și mi-aș dori să facă posibilă și întâlnirea virtuală cu fotografiile expuse.

Mulțumesc, comentariul mă bucură și mă onorează, mai cu seamă că, dincolo de aprecieri, am bănuiala că ele vin de la o jucătoare de bridge.

Hanna, am constatat eu că ai revenit cu postări mai frecvente, așa că mi-am făcut obiceiul să-ți refreshez pagina zilnic cu interes și curiozitate. Vorba unei antecomentatoare, știu că mă așteaptă ceva bun.:P Foarte simpatic scris, pe gustul meu total, finalul supertare!

După episodul pilot al lui Anghel, abia acuma am observat seria Devoratorilor de Povești, am mai citit o poveste și pe la Victor Marinescu. Aplaud la scenă deschisă înființarea PE BUNE a Clubului Devoratorilor de Povești, iar textul de față e... aproape „mortal”! (noroc că sora ta tot scapă cu viață și cu câte o consolare în plus:)). Foarte, foarte simpatică expunerea, votez cu două mâini povestirea și vă citesc cu încântare.

Un Cyrano absolut inspirat care mi-a lăsat o jenă la inima simțitoare și penetroasă, căci am râs, m-am mirat și am căzut în admirație stupefacțiată. De-li-cios! O mostră reușită a talentului tău, nu numai de povestitor, ci și de maestru al dialogurilor de data aceasta. Mi-a plăcut mult.

Un text matur care-și afirmă rangul. Și literar, și uman.
Nu mi-e clar de ce îi spui eseu, dar îmi e perfect indiferent ce încadrare poartă, atâta vreme cât a reușit să-mi circule prin vene nestingherit fără să fabric anticorpi. De fapt, să-mi fie atât de bine cu el. Jos pălăria!

Hanna, dacă asta e singura părere de rău, mă bag la o nouă orgie și trimit invitațiile din timp. Firește că nici ținuta, și nici prezența nu sunt obligatorii, însă sunt câteva semnături în subsolurile textelor mele, care, iată, le cresc cotația.:P Umană.
Pune sare, da, fă-le ce vrei tu, numai nu-i mânca, nu-i atinge, nu nimic. Ãștia au o capacitate de regenerare si reproducere ce n-ai văzut. Cum se trezește un amețit cu pretenții artistice cu un dans al ploii, cum apar și scârboșeniile. Nu mai scapi de ei.
Poate mă bagă la offtopic, dar asta mi-a amintit de o glumă care circula ca întâmplare reală și tre să ți-o zic. Cică unul avea ideea fixă că are o tenie în intestine, deși analizele de specialitate nu indicau asta. Viața lui devenise coșmar, omul nu mai mânca, nu mai dormea, nu mai nimica, în încercarea de a-și sabota parazitul închipuit. Specialiștii au hotarât să-i simuleze o intervenție prin care să-i scoată tenia buclucașă, operația a avut succes, desigur, pacientul încă viu, doar cu o întrebare tremurându-i pe buze: da, dar ouăle?

Am citit textul frază cu frază, curge firesc, ține curiozitatea cititorului, în ceea ce mă privește, inclusiv admirația.
P.S. O poveste chinezească spune despre un bărbat care a adus soției o oglindă. Aceasta s-a uitat în ea și a izbucnit dezamăgită în lacrimi „Bărbatul meu și-a găsit altă femeie!”. Mama sa, curioasă, repetă gestul fiicei, apoi îi spune consolator: „Nu-ți face griji, uite ce bătrână e!”.

Textul ăsta îmi e din cv. La secțiunea „Stagii încă nefinalizate”.

Hehe, ar fi o delectare să îngroș coada pe la biroul de divinațiuni în tovărășia ta, sinceră să fiu, am senzația că mi-aș petrece bucuroasă... așaaa... câteva secole, emigrând și prin spațiile inventate de voi. În definitiv, nici nu prea cred în eficiența plimbării macaralei de colo-colo, cum ziceam, pare mai degrabă o eschivă ieftină.
Așadar, mutantă: allandalla, născută: informație în curs de procesare, sex: da, domiciliată în: mediu supralicitat mirăcios, în așteptarea unui răspuns favorabil la cererea de grație divină înaintate, solicit viză de flotant în subteranele sinelui. Ofer anticipat minți cu tot cu cap și ce-o mai fi pe-acolo.
Mulțumesc, la bună și degrabă reîntâlnire!:)

...not a destination.
Îmi vine să asociez poeziei tale expresia referitoare la esențele tari care se țin în recipiente mici. Am accesat-o vreo două zile la rând, tot revenind asupra ei, m-am ferit să las comentariu tocmai pentru că mă suspectam că îi rup din sensuri, dar uite că m-a ars la degete.
Dincolo de ideea cercului și a „perfecțiunii perfectibile” pe marginea cărora ați discutat voi mai sus, trebuie să recunosc că m-a atras în aceeași măsură ideea străduinței către întregire, căreia îi suflă în ceafă TEAMA. Și \"teama\" asta ne poate opri din drum, sau ni-l poate face mai frumos, sau poate da pur și simplu sensul lui. Mustăcesc bucuroasă nu numai pentru faptul că tu ești una dintre cele care știu să o savureze, dar mai ales pentru că ești una dintre cele care știu să o împărtășească și altora.

„cînd mă-ndrăgostesc” (mi-a plăcut la nebunie că ultimul vers nu a fost „cînd sunt îndrăgostit”) poate fi uneori momentul dintre două clipe. Domnule poet, aș sparge toate ceasurile dacă aș ști că îngheață momentul ăla măcar cât pentru o poză.

Cum supărare?:) Nț! Te tachinam, te-am văzut ceva mai conciliant decât prin tinerețurile tale în site, dar trebuie să fie desigur un semn de... înțelepciune.:) Altfel, zău că-s pacifismul întruchipat.

Felix, nu spune de două ori, fac un voodoo și s-ar putea să te trezești scriind texte cu pretenții de proză despre floricele, fluturași și alte bazaconii, iar eu să mă sui pe soclu că scriu poezii primite prin ștafetă.
În altă ordine de idei, totuși, textul ăsta mi-e atât de intim, încât numai intelectual nu poate fi numit, ce naiba, trebuie să se fi văzut asta, cât despre ace infipte în păpuși... of, azi ori sunt Gică contra, ori ai apasat butoanele recalcitrante, am observat eu, cu al treilea ochi vigilent și cârcotaș, că cine zice ăla e! Îți citesc și acum cu interes și curiozitate comentariile, nu numai în pagina mea, adesea au fost mai interesante decât însuși textul comentat, dar te întreb și eu acuma... ce-ai făcut în ultima vreme cu acele alea nemiloase ale criticii? Știu, știu, zi-mi că ai sublimat în seria de critică literară a „Cuțitului”.:P Iaca, pentru tine, în semn de mulțumire așa, și întru întregirea festinului:

O, prea iscusitule si prea inspirat graitorule, harul si maretia cuvantarii sa ramana asupra ta, caci, pe Allah, mintea mea sta cascata ranjind tamp si in admiratie. Asa ca te felicit, o, binecuvantat si harazit de Allah, fie-i numele laudat, si iti doresc spor la cat mai multe nopti; supertare seria, umor, atmosfera... si toate celelalte, dupa obicei.

Absolut savuros! Iată cel de-al 1002-lea motiv pentru care capul Șeherezadei stă bine la locul lui, iar eu deschid cu interes și zâmbetul pe buze secțiunea de proză. Aștept partea a doua, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra ei!:)

\"Frunze, cuvinte, lacrimi, cutii de chibrituri, pisici, tramvaie câteodata, cozi la făină, gărgărițe, sticle goale, discursuri...\". Versurile astea mi-au venit în minte la un moment dat citind textul tău, apoi m-am trezit cărată ceva mai departe. Mi-a plăcut la nebunie atmosfera textului, creată așaaa... cu lejeritatea, familiaritatea și dezinvoltura cu care ai slăbi un nod de cravată. Dar și cu același efect.

După cultura voodoo, ceea ce faci altuia se regăsește și asupra ta, so... dacă pielea ta a fost pentru o clipă tatuaj, atunci înseamnă că textul meu a fost pentru o clipă o imagine sugestivă, ceea ce mă bucură. Mulțumesc.