El farol

tu apari rar, dar și când o faci... :))
mă bucur mult că înainte de a mă retrage pe seara asta ți-am citit poezia.
parcă ar fi o melodie aici sau, mai degrabă, un tango fierbinte prescris, rescris..

îmi place mult \'mișcarea scenică\'; versurile tale redau un vizual precis și clar, teribil de bogat în nuanțe.

preferata mea, la prima citire:
\"uneori ți-aș pune piedici
să-ntârzii ori să te rătăcești o vreme
până-mi învăț așteptările
să te recunoască.\"


ps. de ce \'migrene\'?

da, e o melodie a lui santana cu titlul ăsta.
Tangoul însă... mă, poate pun soon o cronică (deși cam tardivă) la un spectacol de tango din primăvară, la care am fost. mi-ar plăcea să-l citești, nu că ar fi mare chestie de capul lui, dar pari un personaj tango.:

și io prefer strofa aia sau ce pisici e, că nu știu de fapt să fac poezie. Olala, dacă dragostea îngăduie, poezia îngăduie, primii care ne plătim irosirile suntem tot noi, ăștia îngăduiții.:)

migrene... ce naiba să zic, migrenele sunt o serie personală (la limită am și „terapiile”), ca și niște însoțitoare de-ale mele în viața obișnuită. Pe principiul miserupist „m-a apucat grav”.:). dacă ele pe mine, io de ce nu pe ele?

Mulțumesc pentru commul ăsta. e... empatic și îngăduitor.:)