Poezie
Nervi
din ciclul "Să nu citești asta"
1 min lectură·
Mediu
Undeva în partea stângă a pieptului
s-a ascuns o furtună de toamnă
Am buzele roșii, crăpate de vânt
mi-e pielea îmbibată cu iz de frunze ude
De unde atâtea ploi, Doamne
De unde atâta pădure neumblată
în mine
câteva rădăcini ascuțite au început a crește anapoda
în sus, gata să îmi spargă ochii pe dinăuntru
și eu strig strig dar toți trec pe lânga.
Poate o țâșni o rădăcină mai mare din mine
să se agațe de vreunul care vânează vulpi în părul meu
și el sigur o să aibă chibritele la el sigur
o să-mi dea foc să ard să ard să ard
După incendiu, o să miros a frunze arse
Și ce
Și ce
043035
0
Ar putea fi cântul Euridicei în timp ce cade. Durerea ei nu găsește alinare în exterior și nici nu poate înțelege de ce suferă atât și dacă există un sens în tragedia ei. "Și ce, și ce"...Dar, după ce ai scris textul, tu, cu certitudine, ai aflat!