Cu penele de cenusa
Numai în ordinea asta, cuvintele se pot frământa Într-un aluat uniform, fără cocoloașe. Eu am întins atunci mâna, doar pentru o clipă Să îmi încălzesc sufletul. Hrăneai cerul cu scântei,
EHElena Hasnașo zi obisnuita (de furtuna)
Vântul se gudură cuminte la picioare - vrea la plimbare Stai să pun o haină pe mine și mergem îi zic el îmi leagă grijuliu fular la gât - dorul de tine, acum suntem gata coborâm
EHElena HasnașCârligul, dedesubtul și smântana din farfurie
De suflat nu mai suflu în smântână, Asta e drept. Trăind viața fără să deschid uși noi sau vechi, e atât de safe, Atât de coagulant. Evacuările după excavații intensive în dedesubtul
EHElena HasnașAtunci tot era toamnă
atunci tot era toamnă cădea apusul şi razele lui se scurgeau pe pereţi ca mierea de mai pe ici, pe colo apăreau iepuraşi de lumină ce chicoteau lipicioşi şi poznaşi iar tu, prins în jocul lor
EHElena HasnașImpuls
oglindirea în ochii tăi nu e un atu mai mult decât ochi vedem nespusele noastre confesiuni îmbătrânite secrete stau aruncate ca niște rufe nespălate de vreme și eu nu vreau să văd asta când
EHElena Hasnașjumătatea mea de insomnie
cum se face că un răsărit de soare nu se desface în două când tu tai drumul cu o linie albă drept la mijloc și îmi spui că trebuie să împărțim cuvântul împreună să ajungă la toți?
EHElena HasnașNervi
Undeva în partea stângă a pieptului s-a ascuns o furtună de toamnă Am buzele roșii, crăpate de vânt mi-e pielea îmbibată cu iz de frunze ude De unde atâtea ploi, Doamne De unde atâta pădure
EHElena Hasnașadun pământ
adun pământ în fiecare dimineață scobesc în pământul rece și umed umplu găleata dar nu ma grăbesc să o urc la etaj în orașul unde nici noaptea nu doarme, și vezi oameni pe străzi și la
EHElena HasnașCireșul
acolo sus ca o pasăre gigantică îmi fac cuibul frunzele sunt hărți spre țări miraculoase unde ghețarii își povestesc tainele florile înfloresc la atingere și oamenii știu să râdă cu
EHElena HasnașSă nu citești asta
( m-ai întrebat cândva .. nu am știut să îți răspund atunci ) După-amiezele erau preferatele mele Ele ne prindeau pe același acoperiș ruginit jucând pe negru pe alb dame, rozând stafide
EHElena HasnașDoua minute lungi de recunostinta
Mai fumez dupa-amiezi obosite Ieri pe scaun, azi pe podea, dar Privindu-ma tu, eu tac implinita. Pagini necoapte nu mai am Cu nasturi goi de cuvinte nescrise, caci Iubindu-ma tu, sunt mai
EHElena HasnașCoeficient de insuficiență
răsucind parantezele zâmbetului tău aproape pot să jur că nu ești de neamul lor, că ai înghițit praf de fluturi și pământ de soare in scopuri profilactice, dar tot ai prins boala cea de suflet
EHElena HasnașLeru-i ler, iubite
inima e aburita de miros de cozonaci o limba de luna ascutita pe-un tacam de cer decojit e ca prajitura de lamai muscata si uitata ce daca e Craciun la spate si nu ninge? stiu sa culeg
EHElena HasnașMamei
petale de albi trandafiri în păr ți s-au pierdut , le număr fir cu fir – lungi mai sunt , sure mai sunt - asemeni zilelor lui februarie , tristeți mute .. albii adânci de râuri seci
EHElena HasnașTe uită .
Noaptea străpunge mătasea ploii cu dinții Alungându-mă pe o margine de frunte Să număr cap cu cap pensulele Te uită, meduze electrizate coboară rănite in palmă Cu apa țâșnind din tăieturi,
EHElena HasnașInima nu se mai cere in brate...
Am obosit să-ti văd zambetul răsărind la ore fixe, Să strang in fire groase dubii, pentru a croi rochii, Caci mă iubeai numai imbrăcată .. anulată de femeia din mine, Vie. Si palmele
EHElena Hasnaș