Poezie

Mă închid în vis de soare

1 min lectură·19 iunie 2013

Mediu

Erau așa, demult, odată

Doi muguri prinși pe-același ram,

Cu străluciri în ochi se cam

Pierdeau în vraja amânată.

Misterul lor a fost ucis

De-un fulger mult prea mânios,

Ne-nduplecat de glas duios

Sau poate doar așa-a fost scris:

Să îmi lucești pe cer din zori,

Până târziu, pe înserat,

Să ne iubim fără păcat,

Din ochi în ochi, din nori în nori...

Mi-ai dat floarea și petale

Să-ți zâmbesc în bob de rouă,

Ai scris pe cer c-atunci când plouă

Să mă-nchid în vis de soare.

Sunt doar o floare dintr-un rând

Că te privesc, te rog, mă ceartă,

Mă seceră și-apoi mă iartă,

'Nainte să mă vezi plecând.

O lacrimă îți las la poartă

Să-ți spună ea din gând în gând

Că te-oi visa cam până când,

Poate, mi-e scris în cruda soartă...

00997

Elena Aprozeanu. “Mă închid în vis de soare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14031608/ma-inchid-in-vis-de-soare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.