Poezie
Sărutul în ploaie – un ultim destin
1 min lectură·
Mediu
Cînd visul dispare și ploaia mă-ntreabă:
„Tu, ce faci, femeie? Hai, vii să dansezi?!”
Desculță, pierdută, spun:” Ce-atâta grabă?
E drobul de sare, deasupra, nu-l vezi?”
„Aleargă în ploaie, felină rebelă!”
(Naivă și tandră – năluca oarbă)
„Ia-ți clipa cu tine, nu-i pune umbrelă
Și cântă-mi albastru, în el să ne soarbă!”
Descarcă-ți din nor, în tunet și fulger,
Despică arome din plumbul anost!
În golfuri bengale fă-mă să sânger
Cu Indii, Shambale-n deșertul ce-am fost!
Să picuri încet, să intri în coasta
Din care mă rupi, și naște-mă iar!
Cuprinde-mă-n tine celesto, în vasta
De mici infinituri, să nu-mi fii zadar!
Ascunde-mă-n tine când ploaia dansează,
Cu tălpile goale ferice îți vin,
Genunchii de sânge în rugă-ți pulsează,
Sărutul în ploaie e-un ultim destin...
001.352
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Aprozeanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Aprozeanu. “Sărutul în ploaie – un ultim destin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14031548/sarutul-in-ploaie-un-ultim-destinComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.