Poezie
Halό închis
1 min lectură·
Mediu
Când file albe umplu cu slove de amor
Te simt atât de-aproape, privirea ta o simt!
Tu știi că lângă tine se naște un cocor
Îmbrățișându-ți trupul cu rime-ntr-un alint.
De ce îmi sună, încă, struna de chitară?
De ce nu pot fugi din pieptul tău de foc?
Alungă-mă-n pustiuri, ca pe-o rece fiară,
Ca pe un demon sumbru, în cel mai negru loc!
Dar, nebunește parcă, atracția fatală
Ne strânge încă-n yola urcată-n vârf de val
Se-ntinde c-o dorință rotundă, epocală ,
Cu-n început-derivă, rescris pe un final.
În marea ta albastră aceeași doi delfini
Împart în două piepturi inima întreagă...
Eu tac, tu râzi, eu plâng și tu din nou suspini,
Niciun taifun din toate nu ne mai dezleagă.
Mai scrie-mi cu cerneală în petale roșii
De trandafiri pudrați cu taina unui vis!
Mai cheamă în tangouri nebunii dar frumoșii
Iubind în violetul haloului închis!
00950
0