Poezie

Doar albele tăceri

1 min lectură·26 aprilie 2013

Mediu

Îți amintești însingurata cale

urcată doar prin munții de poveri,

cu zile reci la porți de nopți banale

când nu ai altceva decât tăceri?

Eu mi-amintesc de primăveri trecute,

zdrobite sub cutremure și ploi

de menuet absurd pe note mute

și gândurile prinse într-un sloi.

Acum, însingurata primăvară,

e-o frezie uscată, în ierbar,

tu mi-ai lăsat privirea dintr-o seară,

nu mai visez și drumul e-n zadar.

Spre tine goale căutările-au rămas,

mănunchi de flori, mai rare, și le pun

în file dalbe cu menuet în pas,

durutul gând că n-am știut să-ți spun.

Prin munții grei de noi și noi poveri

ne-am fost mereu doar albele tăceri.

00967

Elena Aprozeanu. “Doar albele tăceri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14028690/doar-albele-taceri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.