Poezie

O hartă - tatălui meu

1 min lectură·22 aprilie 2013

Mediu

Întoarcerea în lut, pe drum deschis de sfinți

ce-au pus rugile-n cruci să ne chemăm părinți

e nașterea dintâi în lumea fără grai

în care înger ești, în care, tată, stai.

Cu mâini prea trudite, dus o vreme, poate,

ești ca o lumină în spic, și de toate

câte-ai știut să-mi lași prin faptă și cuvânt

le-am făcut iubire de glie, de pământ.

În iarna prea aspră, coborâtă-n tine,

îți alergam prin gând, pe câmp și coline

ce-ți zăream în ochii plini de dor de cerul

din care fulgii mari te-nsoțeau cu lerul.

Când prea străine căi mă sorb într-un neant

și mă agăț de-un ciot fără niciun liant,

istorii vechi și munți spre tine mă poartă

și-mi este-atât de dor să desenăm o hartă.

00992

Elena Aprozeanu. “O hartă - tatălui meu .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14028483/o-harta-tatalui-meu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.