Poezie

Un suflet încă viu

1 min lectură·22 aprilie 2013

Mediu

Când soarele tăcea pe-aripă de cocor

Raza lui cădea cu stropii unui nor,

Picurând pe frunza aramei din stejar,

A născut din luturi o ciută în brumar.

În pielea-i de lapte și păru-i rubiniu

Cuprindea pădurea în pas ușor târziu,

Cu priviri plecate înspre infinit

Căuta seninul din ochiul înăsprit.

Patru ursitoare în taină i-au lăsat

Patru anotimpuri în cufăr cu lăcat

Și-o eternitate pierdută-n căutări

Cu visul rătăcit în veșnice-amânări.

În primăveri mustind de doruri în șirag

Își iubea străbunii cu ghiocei în prag,

Îi arătau că ruga se-nalță către cer

Și-un fir de grâu e crezul: „trăiesc, iubesc și sper”.

În verile fierbinți de amăgiri și ploi

Credea în „cartea nunții”, visa un vals în doi,

Iluzii aurite și doar un vis avea:

Poveste de iubire cu Jim și cu Vera.

Rodul verii-albastre – un pui de cerb cules

I-e toamnei bucuria și răsărit în mers,

E zâmbet și culoare, e curcubeu și pace,

Cu dimineți senine primăvara-ntoarce.

În arama toamnei sticlește uneori

Gheara ei de gheață, a iernii, prin ninsori

Și moare-n trup o vară născută prea târziu,

Rămâne căutarea și-un suflet încă viu.

00985

Elena Aprozeanu. “Un suflet încă viu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14028473/un-suflet-inca-viu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.