Poezie

Igor

1 min lectură·13 aprilie 2013

Mediu

A fost o dragoste... că niciodată

Nu voi mai ști iubi pe-altcineva,

De-ai să deschizi pianul vreodată

La tine inima-mi va alerga.

Nu știu să fie un alt april mai trist

Ca cel în care toți magnolii tac,

E un adio lăsat de pianist

Ca un balet pe note de tic-tac.

Orașele ne-au cunoscut în mierea

Florii de cireș ninsă pe clape

Și chiar aflasem ce e învierea

Când credeam că ești atât de-aproape.

Tu - mult prea sus, eu - într-o lume simplă,

Adresa mea e veșnic în brumar,

Pianul ne unește c-o aripă

Și restul e un joc fără sumar.

Dar ochii tăi își au sălaș cuminte,

Doi balerini cu cerul larg deschis;

Credeam că vara este doar fierbinte,

Dar Igor ne-a pierdut într-un abis.

Atâta viscol într-o vară plină

De primăveri și toamne-n partituri,

Cu așteptări de ploi care-or să vină

Abia când iarna va-nflori păduri...

001.023

Elena Aprozeanu. “Igor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14027961/igor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.