Poezie
Ploi de liliac
1 min lectură·
Mediu
Era-n primăvară, cu poarta înspre rai,
Cu norii albi căzuți în insule, pe lac,
De vântul se-ntețea, în coamele de cai,
Petale violet zburau... de liliac.
Când vară îmi era și norul violet
Mă-ndemna sub lună: „așteaptă-mă, te plac!”,
Eu pictam răscoale de flori pe șevalet
Și-aveam pe nurii albi parfum de liliac.
Acum, înspre rubin, când toamna mi-e târziu,
Cu restul de amor nu știu ce să mai fac...
În zilele senine e norul plumburiu,
Inima-mi tresaltă la mov de liliac.
Am fire de argint în păr înmugurite
Ce-am să mai caut azi? Mă-nchid în cuib și tac!
Dar buzele-mi de foc simțindu-se-oropsite
Mă-ndeamnă către parc în ploi de liliac.
Al cincilea-anotimp, între scrisori de-amor,
Îmi stă pe un tapet, ca un desen sărac.
O! Noaptea cât mă dori! În stele cât te dor?
Ne regăsim uimiți prin flori de liliac...
001.603
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Aprozeanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Aprozeanu. “Ploi de liliac.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14027898/ploi-de-liliacComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.