Poezie

Dulce eu te-am sărutat

1 min lectură·26 martie 2013

Mediu

Dacă nici în noaptea florii, de cireș, nu împărțim

Luna magică-mpreună, să îmi vii și să ne fim,

E pentru că vântul aspru spulberă din nou petale

Și ne suflă prea departe: tu pe-o cale, eu pe-o cale.

Dacă muntele de piatră e prea-nalt pentru urcare

Pân’ la tainicele schituri, pân’ la cer și pân’ la soare,

E pentru că vântul fură și ne strânge ca-ntr-un clește

Rostogol de lacrimi crude în zăpada ce-nflorește.

Dacă florile de piatră sus pe colțuri se așază

Și pe calea mult prea lungă îmi stau nopțile de pază,

E pentru că-mbrățișarea caldă, tandră și duioasă

Zace aruncată-n iarna oarbă, hoață, firoscoasă.

Dacă nu te doare ochiul, cu al meu amestecat

Când în crudul dimineții mă trezesc cu un oftat,

E pentru că-n cornul lunii noaptea eu m-am legănat

Și pe gura ta fierbinte dulce eu te-am sărutat.

00903

Elena Aprozeanu. “Dulce eu te-am sărutat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14026700/dulce-eu-te-am-sarutat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.