Poezie

Zâmbetul clipei

1 min lectură·23 martie 2013

Mediu

"Nici azi nu vreau ca dorul să-mi irumpă,

nici amintiri să doară în zadar.

De beau o dată din mâhnirea scumpă,

mai pot privi spre lumea goală, iar?"

Amintire de Emily Bronte

Cândva mi-am spus: „dă-mi, Doamne, doar o clipă!”,

Să-l întâlnesc, să-i spun: „nu te-am uitat, mi-e dor!”,

Să-l iau de mână, să-i arăt cum țipă

Neîncetat, de-atunci, același trist cocor.

Clipa sosi, doar că-n goana-i nebună

Mi-a dăruit un zâmbet pierdut prin vreme,

Doream și eu, dorea și el să-mi spună,

Și am plecat cu pașii prinși în teoreme.

Am început colecții de oceane

Și picături am pus, amare sau mai dulci,

Tot caut clipe-ascunse în cotloane

Prin țintirim, urcate pe albastre cruci.

Dar mi-a rămas în inimă sculptat

Un zâmbet cu-armonie de vioară.

Nici nu mai cred că el m-a așteptat

Și știu: prezența mea-ncepea să-l doară.

Mi-e greu, mi-e peste poate de-ntuneric

La gândul că o clipă mi-am dorit,

Când am primit-o ca pe-un dar feeric

I-am luat un zâmbet și-am tot fugit.

Rămân cu vechi piane și viori

Să-mi tângui nopțile sub clar de lună,

Să îmi așez cuvintele pe nori,

Să mă-nvelesc cu-n val ce-mi cântă-n strună

00991

Elena Aprozeanu. “Zâmbetul clipei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14026451/zambetul-clipei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.