Poezie
Ca un vin dintr-o vecie
1 min lectură·
Mediu
Pe aceeași cale-ntoarsă,
Înșirând mărgăritare,
Nu mai am nici glas, nici casă
Cu atâta dor ce doare.
Vin și plec, te pierd și iar
Tot în mine te găsesc;
Ești în casa mea și rar
Mai am loc s-o locuiesc.
Zorii mi-i împart cu tine:
Roze, crini și răsărituri,
Toate pe un val ce vine
În cafea cu mii de fluturi.
Miezul zilei – țesătură
De iluzii și arome,
Oranjadă și căldură
Cu urări și beladone.
Către-apus, într-un tangou,
Ne cuprindem coapse-n coapse,
Tăiem vise-n indigou
Și le coacem în sinapse.
Toate nopțile mă dori
Ca o roză aurită,
Aruncată-n cer cu nori
De iubirea infinită.
Toate nopțile te dor
Ca o roză rubinie,
Prinsă într-un vechi decor
Ca un vin dintr-o vecie.
00980
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Aprozeanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Aprozeanu. “Ca un vin dintr-o vecie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14026407/ca-un-vin-dintr-o-vecieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.