Poezie

Însorit fără de soare

1 min lectură·21 martie 2013

Mediu

În pădurea mea de gânduri, pe sub ceață, pe sub nori

Picuri magici de lumină au țâșnit cu trupuri goale,

Coborâta noapte-n strună, cu parfumul de migdale,

Duce iz de primăvară cu aripe de cocori.

Cât am așteptat să vină, fără știrea c-or sosi,

Depărtarea din aproape s-a tivit cu-a mea răbdare.

Cu-nfloriri de luminițe, rouă-n floarea de cicoare,

Se întorc din nou prin pâclă alintări în nopți târzii.

În ascunsul meu din piept e o cale de lumină

Ce mă poartă spre copacul din albastrul meu eden,

Însorit fără de soare, sentiment deloc peren,

Sigur în pădurea mea chiar și vara o să vină.

001.011

Elena Aprozeanu. “Însorit fără de soare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14026383/insorit-fara-de-soare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.