Poezie

Taina

1 min lectură·19 martie 2013

Mediu

În orașe de fier

Ne mai mor, ne mai pier,

Sub căruntele ploi,

Pașii grei, pașii goi.

În pădurea de biți

Sunt poeții cuminți

Cu liane de dor,

Păsări albe în zbor.

Între dale mai țes

Un întreg univers,

Mai aproape de cer

Unde urile pier.

Între maluri și stânci

Ochii lor ca de prunci

Cu lumină în ei,

Au sclipiri ca de zei.

Taina coptului grâu

Și cristalul din râu

Puse-n glasul duios

Și în pas mătăsos.

Taina stă în cuvânt

Și în har, și ne sunt!

Sunt poeții cu minți

De la sfinții părinți.

În duminica lor,

Cu aripi de cocor,

Cu ninsori ne cuprind

Taina-n sfântul colind.

00998

Elena Aprozeanu. “Taina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14026246/taina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.