Poezie
Ca-ntr-un vis de zburători
1 min lectură·
Mediu
Două sfere prea fierbinți
Se atrag și se resping,
Eu te simt... și tu mă simți,
Nu m-atingi și nu te-ating.
Rătăcind la poli opuși,
Cu nădejdile-ntr-un cui,
Suntem veșnic nesupuși,
Te închizi și mă încui.
Þinem flacăra-n seif,
O comoară fără preț,
Ca lovită de recif
Se sfărâmă cu dispreț.
Mă rotesc și ochii mei
Îți pătrund în absolut,
Þi-au sărit doi năsturei,
Mă exprim anacolut.
Mai strecor în palma ta
Mâna mea, fără mănuși.
Ce te-ai speriat așa,
Caut dalta lui Brâncuși?!
Trec prin păr degete moi,
Tremuri creangă. Mă lipesc
De obrajii-ți amândoi
Și încep să îi topesc.
Din copaci, mărgăritar,
Ninge peste noi pufos;
În decorul solitar
De mine vreau să te cos.
Suntem sfere prea fierbinți
Cu scântei de sărbători,
Eu te simt și tu mă simți...
Ca-ntr-un vis... de zburători!
00996
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Aprozeanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Aprozeanu. “Ca-ntr-un vis de zburători.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14026216/ca-ntr-un-vis-de-zburatoriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.