Poezie
Zavistii
1 min lectură·
Mediu
Vor surâde, țurțuri, lacrimi ca un duș,
neuronii veseli țopăind șocați;
dacă vii, iubire, atomii-s plecați,
răstignit e cordul, pe-un pătuț de pluș.
Multe vise, dragă, toate le-am făcut
o regie-n filmul din care m-ai scos,
cum că ești actorul cel mai firoscos,
dar eu știu că-n fibre tu nu m-ai plăcut.
Ai închis aleea și ai strâns castani
pe care-așezasem ochii mei și taci,
vrei să fii un rege, eu doream ortaci
să ne fim pe câmpul ce-a rămas din ani.
M-am lipit de ziduri când zburam prea jos,
oarbă de iubirea mestecată-n van;
poți acum să cumperi chibrit și livan,
să trimiți la ceruri fumul vârtejos.
Dacă prin pachetul de zile pustii
vei găsi fărâme din puzzle-lul meu
să mă chemi, iubire, să-ți fiu imprimeu
când zăpezi topi-vor grele zavistii...
00955
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Aprozeanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Aprozeanu. “Zavistii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14026010/zavistiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.