Poezie
Topindu-ne prin noi fără-ncetare
1 min lectură·
Mediu
Mai am un secol de-amintiri celeste
Pe rug urcate, într-un colț de stea,
Să-mi fii tu râu atâta timp cât este
Albastră și pustie marea mea.
Să-mi vii pe cale din păduri virgine
Cu primăveri culese dor cu dor,
Cu lăcrămioare de prin văi când vine,
Cu mângâiere, vântul călător.
Să-mi fii tu cântul pe o strună nouă
Cu un mănunchi de fragezi ghiocei,
Pe un tango înflăcărat cu două
Cuvinte să îmi spui că iar mă vrei.
Mai am dorința vie-n infinituri
Să te cuprind necontenit în mare,
Să ne sfârșim cu zorii-n nesfârșituri,
Topindu-ne prin noi fără-ncetare.
00908
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Aprozeanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Aprozeanu. “Topindu-ne prin noi fără-ncetare .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14024944/topindu-ne-prin-noi-fara-ncetareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.