Poezie

Dragostea e

1 min lectură·23 februarie 2013

Mediu

Dragostea e o cireașă, când se-apropie de tort,

Se-nfioară când e mută frișca în al ei suport.

Sâmburele mai strănută în arome de migdale,

Nu prea știi în care coajă stau semințele amare.

Dragostea e o zambilă, când e bulbul pârguit

În pământul primăverii, pe sub gene frăgezit.

Din sărutul cu zăpada mugurii își iau culoarea,

Nu prea știi când ofilirea îi grăbește-n moarte floarea.

Dragostea e o chitară, când pe strune pana ei

Pune farmece-n acorduri și la țărm ridică zmei.

Uneori se rupe-o coardă și în lacrimi cheia sol

Nu o vezi că se îneacă și mai cântă doar bemol.

Dragostea e diamantul șlefuit de bijutier

Cu ardoarea și lumina inimii cu ochi de cer.

Nu știi dacă strălucirea ți se dăruie-ndeajuns,

Ori dispare în pădurea tainică, de nepătruns.

Dragostea e simfonie, între inimi legământ,

Armonie de pasteluri, sunete și un cuvânt.

Nu știi când e anotimpul pentru menuet sau lied,

Afli doar când e allegro sângele, și ești candid.

...................................................

Dragostea e un picamăr, sfredelindu-mi inima

Când iubesc fără speranța că te poate invada.

00926

Elena Aprozeanu. “Dragostea e.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14024835/dragostea-e

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.