tueutueutueutunel

... există acest timp în care
nu ai sens
unde nici ecoul nu te mai locuiește
sau ruga sau orice altceva
mai presus de limitele tale trăite
mici aure
din care ți-ai împletit o iluzie
sau fantasma fără sfârșit

în numele dragostei
în numele dragostei
în numele dragostei

rostirea este biruitoare iar vocea terifianta... felicitari si un drum lung
prin aura poeziei!

\"în numele dragostei
în numele dragostei
în numele dragostei\" atât de nihilistă, de tristă? Dragostea umple totul, dă sens sau îți dă sens și îl elimină pe \"niciodată\"! Și eu cred că ai un Iisus personal peste toată starea asta mai puțin optimistă.

Nu știu de ce, Ela Victoria Luca, dar acest \"tunel\" - care, criptografic, ar putea fi citit tu-în-el, îmi dă senzația de \"un text pe zi\" - ca o nevoie de a respira uneori, sufocată de cuvinte. Această perpetuă căutare de sine, ca un refuz al finalităților, balansând pe sârma fragilă a repetabilului obsesiv, această auto-definire ca parte dintr-un cuplu, tinde să-ți uniformizeze discursul, până la evanescență. Parcă te-ai afla într-un \"tunel norvegian\" - unde iluzia iți dă sentimentul de nesfârșire. Mi-a plăcut poemul, pentru scriitura fermă, expresivă, metaforizată. Cu amiciție,

doru, nu știm niciodată unde sfârșește un drum, să mergem deci tot mai drept pe el, cu seninătate.

marius, e liniște doar. și nu am niciun iisus personal, doar dragostea.

ioan, fain cum ai perceput tu acel tuînel, dar mai ales nesfârșita căutareregăsirecăutare a fiecăruia în tunelul viețiimorții.

mulțumesc frumos, vouă, treilor
ela

Observ (și nu pentru prima dată) că există teme pe care sunt valorificate de mai mulți autori într-o unitate de timp. Uneori din pură întâmplare, alteori intervine falsa memorie... Tema tunelului de exemplu pe care am regăsit-o și la maestrul Gheorghe Pașa.
Asta a fost o introducere, desigur.
Știi să-ți construiești poemele și cred că fiecare vers e gîndit de tine înainte de a-l pune la locul lui. Poemul de față are un început în forță, da și un final pe măsură. Pe la mijloc m-a amețit puțin, dar am pus pe seama sentimentelor transmise, a emoției, pentru că, nu-i așa? în numele dragostei se întîmplă totul.
Citit, plăcut
Cu scuze pentru deranj,
al 132-lea cititor,
anton

da, am surprins și eu perioade când o temă îi prinde pe mai mulți autori (poemul ăsta eu l-am scris cred că acu 3 zile deja, l-am păstrat deoparte, așa cum fac de la o vreme), pesemne ne \"bântuie\" anumite emoții/stări/trăiri/imagini/etc pe mai mulți. da, mijlocul s-a vrut/intenționat a ave aun efect de vertij, micmic așa.
și ptr că ioan m-a surprins cu evanescența - poemul l-am scris ascultând 2 albume de evanescence, vă las și acesta în locul cuvintelor mele: http://www.youtube.com/watch?v=STd_ReduHMw

merci, liviu, și sper să îl iei pe waldo de mână și să-l duci la atrium, ne a pă rat!

Nu e un secret că eu citesc poezia Elei, pentru că, de cele mai multe ori, îmi place scriitura sa. Sper că domnul Nanu n-a vrut să insinueze nimic. Tema tunelului o poate regăsi și în texte de pe prima pagină a mea, scrise cu vreo câțiva ani înainte de a veni pe Agonia. Și, nu de puține ori, Eu eram cel care abordam înaintea autoarei anumite motive sau teme. Îmi cer scuze pentru intervenție, dar nu e nici măcar de \"falsă memorie\" nu e vorba. Diferența de abordare și de mesaj ar trebui să fie evidente. dacă, bineînțeles, s-a înțeles ce am spus eu acolo.
Cu respect,
George Pașa (nicidecum maestru)

... dar nici măcar de \"falsă memorie\" nu e vorba...

nu cred că liviu o avut vreo vorbă pișcătoare, cert e că și el și waldă citesc de n ani - oho vreo 7 deja - ce se tot scrie p-ici și a sesizat - cum de altu fel și subsemnata și mulți alții dintre noi - cum ne cam \"bântuie\" aceleași chestioare pe spirit pătrat. în plus, asta cu tunelurile pe mine mă tot frământă de pe la 13-14 ani, na. ca și multe altele.
apoi, ioan o scris de tunelul norvegian, io mai zilele trecute am citit tunelul de sabato șamd.
îs multe ce se interferează cu viețile noastre simple.
și eu cred că e bine că suntem astfel uniți prin fire subtil-invizibile cu tot soiul de lucruri, cu oameni, timpuri șamd.
la bună regăsire,
ela

iartă-mă waldo că te-am scris cu ă. sau poate ești androgin?

N-am vrut să insinuez nimic. Pur și simplu am constatat că s-au publicat într-o zi două poeme la temă, fără să fi sugerat cineva tema. Mă gîndeam că există așa, un flux al gîndurilor pe agonia, pentru că nu este prima dată cînd se întîmplă. E doar o coincidență, nu m-am gîndit la altceva. Cu aleasă prețuire pentru ambii autori. Iar apelativul \"maestre\" nu e pus la mișto acolo, eu chiar cred în ceea ce spun.

Cu scuzele de rigoare, dar textul este doar superficial în zona poeziei. E un conglomerat sentimentalo-isteric, în care alăturarea imaginilor este forțată și crează impresia unui artificial iritant. Totuși, actul poetic, în orice formă s-ar îmbrăca, trebuie să conțină o idee, să fie suportul unui gînd profund. Altfel, e doar o schemă, în care liniile duc spre nicăieri.
Cu bine, IS

nu ai de ce să ceri scuze. aceasta este impresia/percepția ta asupra acestui text, ai asumat-o, ai declarat-o. mulțumesc.
ela