Poezie
am brațele ca un gutui crestat
1 min lectură·
Mediu
din seara aceea nu am mai crestat gutuii
mâinile ștergeau grav pelteaua de pe ciment
ochii închiși pumnii striveau de geam
copilării pierdute
ea nu știa cum serile mă înnodam în iarba neagră
îmi prindeam de mijloc o pară două câteva mere
poarta era mult prea înaltă plecam capul
și ochii aceia dispăreau
la fel dispare de la o vreme linia ta între zile
când nu mă poți atinge
nu mă poți vedea strivind fructe de caldarâm
din orice nedreptate după o înmormântare
din neputința de a striga precum viermii
- am ros și viața asta -
gust nopțile una cu tine altele tot mai singură
mirosul amărui al mâinilor nu e real
este doar briza
trezește gutuiul din fața geamului
am câțiva metri de pământ
o grădină adâncă în care am îngropat astăzi
toate fructele
034.388
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “am brațele ca un gutui crestat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1782262/am-bratele-ca-un-gutui-crestatComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SDExcelent!
\"gust nopțile una cu tine altele tot mai singură\"
Ela, ai devenit alta dupa volumul de anul trecut. Sesizez - sunt un observator de exceptie. Primit-ai revista unde ai aparut?
Dancus
\"gust nopțile una cu tine altele tot mai singură\"
Ela, ai devenit alta dupa volumul de anul trecut. Sesizez - sunt un observator de exceptie. Primit-ai revista unde ai aparut?
Dancus
0
ELVasile, îmbrățișăm și absențele, atunci când au ”prezența” mult mai vie decât orice prezență. Chiar dacă nu se poate fără un bun venit și un bun rămas, e legea pe care o învăț din primii ani. Merci pour.
Doru, pesemne am devenit alta, deși nu cred că devenim decât ceea ce, interior, deja suntem, potețial (latent sau manifest). Mulțumesc, încă nu, dar e timp.
Ela
Doru, pesemne am devenit alta, deși nu cred că devenim decât ceea ce, interior, deja suntem, potețial (latent sau manifest). Mulțumesc, încă nu, dar e timp.
Ela
0
răni oblojite cu anotimpuri.
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu