nu știu ce sunt

și nu știu ce sunt
ca și cum numele meu nu mai îmi spune
nici măcar alfabetul braille
nu știu unde mi-am rotunjit umerii
și de ce sunt atât de mici când adorm

și nu știu ce caut
ca și cum am mâinile ascunse în alte buzunare
poate că
cineva a plecat prea departe cu ele
trosnindu-le în ger

și nu știu ce spun
nu am nimic nou să las pe o copertă
un fel de a fi scriere și atât
de la o vreme nu mai respir decât puncte
iar tu mă citești acum din altă iubire