Poezie
mi-e iarnă
1 min lectură·
Mediu
mi-e dor uneori să ating umbra soarelui
imposibila ei dezvăluire
în jocul timpului cu luna ascunsă
mi-e liniște iarna printre miracole
împletite în jurul pământului
ca într-o îmbrățișare târzie
născătoare de siluete transparente
subțiri precum tulpina singurătății
mi-e străină respirația umbrelor
rătăcind printre sălcii înmărmurite
doinind părinții din apele cerului
râuri încărunținte de trecere
fără o deltă unde să-și verse anii
mi-e teamă să deschid poarta vântului
rămân legată de o rădăcină firavă de sânge
între pământ și apă fac podul de brațe
tulburând bătrânii luntrași
ce ascultă ultima oară dorul peștilor
024.109
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “mi-e iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/163138/mi-e-iarnaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELMulțumesc, cred că e - fără intenție inițială - o incantație pentru îmblânzirea iernii. Mă bucură că ți-a atins sufletul.
Ela
Ela
0
mi-au mers la suflet versurile tale, ca niste ramasite de rugaciune. mi-e iarna si mie citindu-te, mi-e iarna, si viata si poezie.
cu-adevarat frumos.