Poezie
Pereții oblici
sau despre un fel de liniște
1 min lectură·
Mediu
locuiesc într-o liniște cu pereții oblici
un cerc de apă din care
uneori sar pești-sabie
cred că sunt mâinile mele
cumva deformate
de când am spart ferestrele
nu mai pot ieși din această liniște
aud vocea brună a pământului
mă acoperă până la gură încet
ca o moarte lichidă
merg cu încheieturile goale
țin ascuns în pumn
somnul stins
trec mai departe prin
tăietura în zig-zag
nu mai am trup doar o lumină
întreruptă de cuvinte
023.549
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Pereții oblici.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/158466/peretii-obliciComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELForma uneori e prea mult, alteori prea mult. Da, acest poem a început de la a nu mai avea trup, formă, contur. Ai ascultat bine printrecuvintele. :) Mulțumesc și, da, îmi place Sorescu:)
Ela
Ela
0
norocul tău că sunt sparte sau și ale celor care le au asemenea, de aceea se poate intra**cu cuțitul**
\"uneori sar pești-sabie\" ceva sorescian, îți place Marin Sorescu iată de ce mă regăseam eu atât de ușor... cuvintele se îngemănează atât de suav de prin tine și dinspre cele citite, fără de urme decât cele sacre.
\"aud vocea pământului\"
**Tu știu că mă auzi știu că nu mă uiți mamă pământ\" mai e nevoie să mai scriu de unde este citatul extras din memoria asta, of:), cu siguranță că nu.
\"nu mai am trup doar o lumină
întreruptă de cuvinte\"
atunci să fii frumoasa fără trup...
con affetto
il tuo cuore Pierre