Poezie

foarfecă, hârtie, piatră

1 min lectură·17 iunie 2010

Mediu

diminețile sunt pietre mici, ascunse în buzunare

poartă noroc dacă mai crezi în dumbravă

dacă mergi cu spatele până seara

și urmărești oamenii cum se duc în sensul acelor de ceasornic

iar tu stai în centru cu secundarul până devii

totuna cu pietrele, cu mâna care le adună

și când nu mai poți trece la ora cealaltă, când soarele rămâne

fixat între două secunde, țâșnești

numai copiii cunosc mișcarea asta fără nicio spaimă

când domnul întuneric își bea ceaiul la ora 1

iar ei râd, râd printre șuvițele aurii tăiate brusc de foarfecă

așa trec ei prin tăiatul necesar de frici, de cuvinte moarte

în timpii căzuți printre baretele de la sandale

să tăiem lent, în tăcere

până la celula germinativă a răului, copiii nu știu altfel

ochii lor împietresc doar dacă dragostea e o tumoră

crescută în suflet prea devreme

de aceea îți spun, oricât ne-am învârti pietrele în buzunar

sau în gură, între două inimi sau patru ochi

oricât de revoltați am fi pe cuvintele ucise înainte de a gândi

oricât ne-am încerca foarfeca, hârtia sau piatra

cineva pierde, unul din noi rămâne de partea cealaltă a dimineții

002.548

Ela Victoria Luca. “foarfecă, hârtie, piatră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/13944660/foarfeca-hartie-piatra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.