Poezie

un pumn de pământ

2 min lectură·28 august 2013

Mediu

atât mai am

și amestec în el câteva cuvinte pe care mi le amintesc

e greu și gri undeva în melanjul ăsta de lut și litere să cred că te pot întâlni

dar am deschis ochii și am simțit mirosul de viu impregnat în tapițeria mașinii

eram într-un taxi pe bancheta din spate

te căutam

străzile bucăți din sufletul meu alergau

alergam

oamenii nu mor îmi spuneam doar se ascund în alți oameni

și dacă nu mă opresc dacă alerg așa cum nimeni nu a mai alergat vreodată

dacă scotocesc prin toate umbrele rupte de umbrele lor

dacă mă arunc în toate golurile acestei lumi

te-aș putea retrăi

luminile orașului mi se ofereau buchete de promisiuni

căci fiecare putea țâșni din ochiul tău neînchis

într-o noapte pe care o simțeam punându-și protector brațul pe umerii mei

cu un gest care îți aparținea

în timp ce privirea taximetristului pășea spre mine

iar eu tăiam în ea o decojeam căutând înlăuntru privirea ta

alergam

și abia într-un târziu când m-am oprit închizând ochii te-am găsit în stânga mea

eram amândoi pe bancheta din spate a mașinii am plâns am râs am visat

unde mergem te-am întrebat

în tine mi-ai spus și ai mai șoptit un cuvânt

după care liniștit și zâmbind

te-ai desfăcut

într-un pumn de pământ

002.967

Ela Solan. “un pumn de pământ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-solan/poezie/14034795/un-pumn-de-pamant

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.