Poezie
antract
1 min lectură·
Mediu
pe aceeași scenă pe care stăm nemișcați
trupuri și gând într-o încremenită împreunare
câteva întrebări scriu scenarii
câteva întrebări aprind reflectoare
câteva întrebări regizează spectacolul
și mă văd diminețile cum îmi iau viața de pe umeraș
o netezesc cu grijă o îmbrac
apoi mă ridic în trup și cântecul începe
versurile iau forme de oameni
oamenii devin întrebări
câteva întrebări tatuate pe gând
același gând îmbrăcat într-un trup care moare
și încă nu am aflat de ce în curgerea lui gândul se așează în trupuri
dar scena e deschisă
mai e timp pentru noi să visăm
mai e timp să închipuim răspunsuri
- zilele stau în sală tăcuți spectatori
fără ovații fără aplauze înspre seară câte una se ridică și pleacă -
până când noaptea târziu
întrebările se opresc cântecul se sfârșește
trupurile coboară de pe scenă
și tăcute se așează în staluri
001.836
0