Poezie
pavane
2 min lectură·
Mediu
și ce să faci cu sufletul copac care tot crește
îți despică pieptul și întinde înafară brațe lungi înfometate?
ce să faci cu trupul rămas prea mic pentru a mai îmbrăca un astfel de suflet?
încotro? te întrebi și toate trăirile se așază păsări pe crengile copacului tău
(lasă-le să-și întindă aripile îți spui
lasă-le să zboare)
încotro? te întrebi iar
și crengile se strâng unele într-altele sugrumând păsările
care atârnă precum iubirile pârguite pe ramuri
apoi cad inimi uscate și goale
rămâne vie și zbuciumată doar inima ta de om
înlăuntrul căreia crește un copac înlăuntrul căruia stă o inimă
înlăuntrul căreia crește un copac înlăuntrul căruia stă o inimă
înlăuntrul căreia... tic tac tic tac tic tac
și crengile copacului se împletesc într-un cuib
în care să-ți ascunzi toate inimile
dar ce sa faci cu sufletele copaci care mereu cresc
îți despică pieptul și întind brațe lungi înfometate spre Cer?
ce să faci cu neputința de a fi mai mult decât om
trecător dintr-o inimă într-alta
umblător pe contururi finite
la capătul cărora îți desenezi singur ceruri care nu-ți aparțin?
(lasă-le să-și întindă aripile îți spui
lasă-le să zboare)
dar încotro? te întrebi iar
și contur cu contur... inimă cu inimă... Cerul dispare.
http://www.youtube.com/watch?v=PuFwt66Vr6U&list=RD02OqAlMItkV44
003039
0