înspre murire

ceva mă răsucește în mine / mă întoarce / ca și cum m-ar rupe / ca și cum m-ar trece într-un strigăt scurt prin toată alungirea ființei / din nudul căreia curge un fel de lumină pe care o simt în absențele inimii / atunci când își uită zbaterea în pumnul de carne / când mă prăbușește fără drept de apel într-o clipă de sânge / din care mă ridică apoi doar pentru a mă prăbuși încă o dată / și încă o dată / până când îmbrăcată în albul impur al muririi / voi țâșni din nou dintre coapsele unui timp cu gust de anafură

...

cu ochii întorși spre mine / vă văd pe voi toți cum mă prindeți în lanțuri / cum îmi forțați pașii spre carcera trupului / cum mă împingeți dinafară înăuntru / și simt cum cercul muririi se strânge tot mai mult / plesnindu-mi epiderma / întorcându-mi ochii spre voi / doar pentru a mă privi cum strivesc în pumn clipa de sânge