Jurnal
așteptare
1 min lectură·
Mediu
răsucesc clipa asta pe degete ca pe o șuviță de păr
în timp ce ronțăi plictisită câteva regrete
la naiba ce-mi pasă ca n-ai mai venit
oricum ți-aș fi întors eu spatele
si crede-mă că ai fi avut ce să vezi
am îmbrăcat rochia roșie sumară
astfel încât mi-am expus toate calitățile
de ele se împiedică rând pe rând toți bărbații
cu priviri umede și mimică amuzantă
doar părul negru îmi trădează neliniștea
unduind adâncimi de-ntuneric
mistere pe care numai tu le-ai pătruns
stau singură picior peste picior
tocurile astea cui își înfig ascuțimea
în indiferența cu care mi-ai spus ‚poate vin’
dar voi uita strângerea asta de inimă
,vei uita’ îmi șoptește ginul din pahar
zâmbesc unui gând știut doar de mine
scot o țigară fină mentolată
un tânăr frumos se apropie încet
‚pot să-ți ofer un foc’
tresar și privesc ochii verzi ‚ai venit’
043.002
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Solan
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Solan. “așteptare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-solan/jurnal/186218/asteptareComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Nici nu stii ce elucubratii am facut sa gasesc textul asta care disparuse in secunda de dupa citire si pina la log-in ca sa-l comentez. E o diabolica disparitie. ca o femeie pe care o vezi trecand fugar si pana sa ii zici o vorba se pierde ireversibil in ceata zilei. Mi-ai adus aminte de anii studentiei, de jocul acela soarece-pisica dintre sexe: ce vroiam nu era accesibil, ce nu doream ne sufoca cu insistenta, cu 14 telefoane pe zi, lehamite.. apoi fraza cu tanarul frumos e un-fair.Ce fac ceilalti, nefrumosii, plini de frustrarea cosurilor de pe nas?
0
Imi plac versurile: \"Doar părul negru îmi trădează neliniștea unduind adâncimi de-ntuneric... / tocurile astea cui își înfig ascuțimea în indiferența cu care mi-ai spus‚poate vin’\" si mai ales finalul!
Pe un curand cat mai curand,
O frunza
Pe un curand cat mai curand,
O frunza
0

Capriciosul \"joc\" al așteptării... (sunt oameni care o viață întragă așteaptă... sunt oameni care nici măcar atât...)
(nu am putut să nu las un semn)
te pup
Ralu