Poezie
Ultima virgină
Călătorie prin somnul cuvintelor
1 min lectură·
Mediu
Am amuțit în fața frumuseții ei
Și, de necaz, i-am înjurat pe zei,
Și-am ridicat o mână către stele,
În noaptea cea dintâi a vieții mele!
Era așa frumoasă... Nu știu cum
M-a îmbătat al trupului parfum
Și-o briză caldă flutura perdele,
Și-n gând le blestemam pe stele.
Clipe în șir, privind-o fără glas,
O cântăream cu ochii în extaz
Și scos din minți de frumusețea ei,
Tot aruncam sudalme către zei.
Am înghețat în fața ultimei virgine,
În fața goliciunii ei prea feminine,
Dar am iubit-o jos, chiar pe podea,
În noaptea cea dintâi din viața mea!
023.695
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eduard Zalle
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Eduard Zalle. “Ultima virgină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-zalle/poezie/14027644/ultima-virginaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCDCDumitrescu Bianca Cristiana✓Intersanta viziunea asupra primei nopti traite cu adevarat, respectiv prima "noapte de amor", caci fiecaruia dintre noi ii se pare ca viata merita traita atunci cand experimentam un lucru la cote maxime pentru persoana noastra. De asemenea, mi se pare finalul pacatos, pasional si putin trist, respectiv pierderea inocentei "ultimei virgine". Acest act o umanizeaza si o face si mai dorita, mai aprinsa, mai voluptoasa. Cumva gestul o coboara din cercul perfectiunii, si o aduce, daca putem spune la o "perfectiune feminina a placerilor", fiind parca privita mai carnal si mai plina de traire ca niciodata.
0
EZFoarte bine punctat Bianca Cristina! Mulțumesc!
0