Poezie

Eminescu și Nichita

1 min lectură·18 august 2026

Mediu

Eminescu și Nichita mi-au furat, pe rând, iubita,

Chiar de-acolo, dintre genii odihnind în pioșenii,

Au ademenit-o, lesne, cu slove de prin pricesne,

Cu momeli - versuri cu rime, cu patos și profunzime.

Și-i pierdută, și oftează, citește, interpretează,

Murmură, privește-n zare, recitește, n-are stare,

Mă ignoră ca pe-o piatră, ca pe-un câine ce nu latră,

Mă îmbrățișează-n grabă, nu-mi răspunde, nu mă-ntreabă.

Sunt pilaf, varză, omletă, nu am boi la bicicletă,

Mă oftic de tot salariul, e urât, în draci, scenariul,

De-aș avea puteri divine, învia-i-aș, să se-nchine

În genunchi, să-mi ceară scuze, să se autoacuze.

Ăștia doi, tâlhari cu pana, i-au deschis, iubitei, rana,

Cupidoni negând menirea, și-au amanetat iubirea,

S-au dedat la rapturi fine, fără măști și carabine,

Judeca-i-aș, de urgență, fără pic de indulgență.

Dacă mă gândesc mai strașnic, ar fi bine să fiu pașnic,

Altfel, s-ar putea, vezi bine, să judece ei la mine

Lipsa stilului romantic și a unui câmp semantic

Unde să citesc iubita, Eminescu și Nichita.

0016

EDUARD Lupașcu. “Eminescu și Nichita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-lupascu/poezie/14204614/eminescu-si-nichita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.