Poezie
Plecările tale
2 min lectură·
Mediu
Știi cum e să fii talpa robului când toată lumea îți aruncă spini înainte
îți umplu buzunarele cu făgăduințe stricate
Știi cum e să fii mâinile călăului când în fața ta șade un copil nevinovat
Sunt o fiară domesticită Am spart zidul eternității ca să mușc
din mărul otrăvit
Și iată-mă ți-l duc și ție la gură
Am decis mai demult să nu dorm
Am decis să-mi amputez aripile când am aflat că le am
Am vrut să trec dincolo, am făcut imposibilul, când ei mi-au arătat cu degetul limita
Nu există magie pentru aici și acum
M-am convins că nu am puteri, altfel s-ar fi întâmplat ceva
s-ar fi întâmplat orice
Vroiam să-ți spun că sunt om, poate că și poet, pentru că mă hrănesc de trei ori pe zi cu mâncare și tot de atâtea ori cu ceea ce scriu
Sunt scheletică, nu am nimic special, îmi place rutina
Îmi pierd timpul prin restaurantele în care se dă mâncare puțină în farfurii mari
Colecționez perle, îmi plac mărunțișurile aristocratice,
Port numai argint, sunt lucruri pe care, poate, cândva, o să le distrug
Singura realitate este necesitatea de cald când e frig, pe care tot eu o să le descompun, cine știe
poate cândva o să las totul baltă
O să-mi ard buletinul, diplomele, permisul, orice m-ar putea identifica
și o să-mi arunc tot argintul în lacul acela, pe lângă care ne-am plimbat împreună
și o să fac schimb de haine cu un aurolac
evadând încetul cu încetul în lumea lui
Nu știu în toată povestea asta unde începem noi
Nu mai știu ce replici am eu, de ce mă depășesc mereu tăcerile tale
dinaintea plecărilor
viața mă strivește cu refuzurile ei
am tot ce vreau
și nimic din ceea ce îmi doresc
Mi-aș cicatriza liniile palmei cu ascuțișul unei lame
nu regret nimic din ce am trăit până acum
nu știu cu ce să finalizez, așa cum nu am știut niciodată
cu ce să încep
Vreau doar să visez, măcar să visez momentul în care eu sunt cea care pleacă prima
să nu mai port în mine numai plecările tale
043.498
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ecaterina Ștefan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 352
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Ecaterina Ștefan. “Plecările tale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-stefan/poezie/13934952/plecarile-taleComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘnu am auzit de acest poet. cred ca eu am incheiat totusi mult mai simplu si mult mai putin filosofic. nici nu se merita comparatia. multumesc de lectura.
0
DVEcaterina, Liviu Ofileanu te-a lăudat, pentru că de fapt a vrut să afirme că poemul tău este magic, un experiment autentic - Haleh Pourafzal observă că „Hafiz nu este doar un poet. Hafiz este vrăjitor!\". Hei, cam așa ceva... și în iubirea pe care o lași să cânte, alături de mari suferințe, dezamăgiri, plecări precipitate, scrutări de noi orizonturi. Tu ești unica, oricum te-ai devasta interior și oricum ai renaște. Ești ca o săptămână a patimilor - desigur forțez nota, laicizez, banalizez - dar cam așa ești tu, un geniu în devenire, un geniu solar - dacă se poate spune așa, un îndrăzneț reformator al lumii, al artei, al descoperirilor, care tot relative ți se par!
Trei mici scăpări din repeziciunea izvorului prim al Săptămânii Mari:
- în lacul acela, pe lângă care ne-a(m) plimbat
- nu aai știu
- rânjetele lor (rânjetelor, fără lor) sparte nu le-am înțeles destinația
Trei mici scăpări din repeziciunea izvorului prim al Săptămânii Mari:
- în lacul acela, pe lângă care ne-a(m) plimbat
- nu aai știu
- rânjetele lor (rânjetelor, fără lor) sparte nu le-am înțeles destinația
0
EȘlași cuvinte mari, dragoș, prea mari cuvinte pentru mine. am înțeles și am primit bunele intenții ale lui liviu ofileanu, am spus doar ca Hafiz este un poet mult prea important ca să fie adus în comparație cu ceea ce scriu. mulțumesc pentru corectură, am aplicat-o, și pentru că ai un fel de încredere certă în mine îți mulțumesc.
0
”Cel care pleacă ia cu el un sfert de suferință” - spune poetul persan Hafiz, tu închei într-o sinonimie semantică:
”vreau doar să visez, măcar să visez momentul în care eu sunt cea care pleacă prima
să nu mai port în mine numai plecările tale”...
M-a impresionat discursul tău, de fapt o gesticulație care mizează pe contrastul creat dintre strict-necesarul ființei și dorințele ei greu de împlinit.
O zi bună, liviu