Jurnal
nici n-ai habar
1 min lectură·
Mediu
ce poți să știi tu despre sensibilitate
suferință și slăbiciuni
dacă
nici nu simți cum îmi tremură sufletul și dinții
cu zgomot
cum poți să mă acuzi
de parcă mai contează ambițiile acum
când adorm cu pumnii încleștați
cu ochii încleiați de salivă
pentru că răul e cumva mai ușor de pronunțat
pentru că la ora asta sunt prea vulnerabilă
parcă fără prieteni
pentru că e simplu să arunci cu piatră
în cel slab
când știi că el doar se va ghemui în sine
uitându-se la cer ca la un ulcior spart în care nu se văd
dumnezeii
pentru că eu știu că într-o zi o să mor de tristețe
și nimeni nu va înțelege
pentru că poate am murit deja
pentru că nu am idee câte litere are moartea
pentru că nu pot pur și simplu nu pot să termin gândul acesta
așa cum nu pot nici să te rănesc
084.865
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ecaterina Ștefan
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ecaterina Ștefan. “nici n-ai habar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-stefan/jurnal/13915922/nici-n-ai-habarComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘmerci de semn. si gandul caderii poate fi dureros, da.
0
VMDistincție acordată
dar acela care are parte numai de căderi nesemnificative? dimpotrivă, cred că dureroasă cu adevărat este numai lipsa înălțării; de ce? pentru că, în deplin acord cu autoarea: \"pur și simplu nu pot să termin gândul acesta\".
poemul emană o tensiune specifică marilor deziluzii; o deziluzie lucidă, analitică, operată cu bisturiul sincerității față de sine; ia naștere, astfel, conștiința unei singurătăți absolute într-o lume \"plină de semeni\", în care ceea ce este rău este unidirecțional: întotdeauna dinspre exterior înspre iterior, niciodată invers.\"eu știu că într-o zi o să mor de tristețe/ (...)/ nu pot nici să te rănesc\"; neputința atinge forme paroxistice, maladive (\"parcă mai contează ambițiile acum/ când adorm cu pumnii încleștați/ cu ochii încleiați de salivă\"); pentru că a trăi este un dat, dar abia a trăi coneștient este o dramă.
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
poemul emană o tensiune specifică marilor deziluzii; o deziluzie lucidă, analitică, operată cu bisturiul sincerității față de sine; ia naștere, astfel, conștiința unei singurătăți absolute într-o lume \"plină de semeni\", în care ceea ce este rău este unidirecțional: întotdeauna dinspre exterior înspre iterior, niciodată invers.\"eu știu că într-o zi o să mor de tristețe/ (...)/ nu pot nici să te rănesc\"; neputința atinge forme paroxistice, maladive (\"parcă mai contează ambițiile acum/ când adorm cu pumnii încleștați/ cu ochii încleiați de salivă\"); pentru că a trăi este un dat, dar abia a trăi coneștient este o dramă.
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
0
EȘm-ai sensibilizat. frumos ai scris. multumesc pentru sustinerea constanta.
0
OASe vede treaba că cineva te-a rănit... de moarte! Ce este frumos este că tu nu poți să rănești!
Îți doresc o zi veselă,
Ottilia Ardeleanu
Îți doresc o zi veselă,
Ottilia Ardeleanu
0
EȘasa este. vorbeam ieri cu niste cenaclisti ca cea mai buna poezie se scrie din suferinta. multumesc.
0
Rpersonală bună, ideea poetică merge cumva cot la cot cu limbajul. Îmi place că e un text cu adevărat sincer, asumat întru totul.
Partea asta îmi place mult:
\"pentru că la ora asta sunt prea vulnerabilă
parcă fără prieteni
pentru că e simplu să arunci cu piatră
în cel slab
când știi că el doar se va ghemui în sine
uitându-se la cer ca la un ulcior spart în care nu se văd
dumnezeii \"
Partea asta îmi place mult:
\"pentru că la ora asta sunt prea vulnerabilă
parcă fără prieteni
pentru că e simplu să arunci cu piatră
în cel slab
când știi că el doar se va ghemui în sine
uitându-se la cer ca la un ulcior spart în care nu se văd
dumnezeii \"
0
EȘmultumesc mult de ganduri.
0
Noapte buna, Ecaterina!