Poezie
infern
1 min lectură·
Mediu
nu ştiu după ce
dar te-am recunoscut
din prima clipă
pentru tine mă născusem
erai raiul
din care tocmai fugisem
să te regăsesc
m-ai învăluit
cu toată voluptatea
şi dăruirea ştiută
că paşii au pornit
nebuneşte către tine
dar un altul
a ajuns înaintea mea
am închis ochii
să te îmbrăţişez
braţe străine te cuprindeau
mi-am deschie nările mari
să-mi umplu plămânii cu tine
mireasmă de regina nopţii
vântul sorţii te-a adiat
m-am trezit în vis
cu gând să te sărut
buzele-ţi erau furate
am vrut să strig eşti tu
însă uitasem vorbele
te priveam
cum făceaţi dragoste
pe nisipul
unde-mi fuseseşi fecioară
că darul inocenţei
mai pompa în inima mea
şi-l iubeai cu atâta foc
de parcă eram eu
vroiam să urlu
mă confunzi mă confunzi
tăcerea îmi ţinea mâna la gură
ţi-am mângâiat copilul
ca şi cum erau al meu
şi doar de dorul tău
l-am ciupit de obraz
să las un semn o urmă
ca să ştii că te-am căutat
şi-o să te-aştept
în viaţa următoare
00346
0