Poezie
umil
1 min lectură·
Mediu
argonaut de dincolo de timp
mărşeluiam spre veşnicie
înveşmântat în praful astrofizic
pavându-mă în drumul meu
cărare pentru schiopi şi orbi
cu dorul începutului fără sfîrşit
am obosit aici doar pentr-o clipă
cât să-înfloresc în mine mărul
din care cei ce vor muşca să vadă
că sunt ei goi dar pot să meargă
toiag de sprijin îmi era iubirea
din care pentru voi mă ciopleam arcă
neştiutori să mă vâsliţi prin taina vieţii
chemaţi de strălucirea lânilor de aur
spre ţărmul însorit cu amazoane
speram că-n visul lor erotic
păcatul mă va întrupa idee
în care inocent jucându-mi rolul
m-oi meşteri-n deşertul meu finit
pe-un soclu de uitări clepsidră
azi nume pe-un mormânt de cărţi
oglindă palidă a unui tragic chip
pictat în amăgiri şi schiop şi orb
sărman argonaut de dincoace de timp
umil cerşesc la cap de pod un ort
002.251
0