Poezie

degeaba...

1 min lectură·30 iunie 2017

Mediu

tare lung mai este drumul pân’-la tine

iar scara vieții ne pare-atât de scurtă

sub greutatea prea dulcilor păcate

din loc în loc i se mai rupe câte-o treaptă

orice am face mântuirea ne este o himeră

rămânem răstigniți pe crucea care suntem

bieți muritori noi nenăscuții din fecioare

poate că tocmai acesta-i adevărul ce te doare

ne vrei dară virginitatea mamei ne este înălțarea

iar dracul ți-a furat cheia de la centura castității

coboară doamne cerul mai aproape de pământ

măcar în vis să pot să-ajung și eu până la tine

atâta cheltuială nu mai trimite moartea să mă ia

oricât de luminos ar fi tunelul ăla

claustrofobia e mai tare ca dorul meu de tine

când m-oi trezi cafeaua-mi va părea atât de-amară

că m-o cuprinde-o scârbă existențială

am să mă vând doar pe-o secundă de iubire

și scapi așa și tu instantaneu de mine

rămâi cu lumea asta din ce în ce mai strâmbă

degeaba speri c-o să mai nască vreo fecioară

001.412

Dumitru Sava. “degeaba....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/14109643/degeaba

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.