Poezie
ultima șansă
1 min lectură·
Mediu
prea mulți hormoni și sex pe lumea asta
cu mare hărnicie în fiecare secundă
depășim producția de locuitori a planetei
ne-am luat cu ciupercile la întrecere
ne depășesc doar cu alea nucleare
măcar de-am fi comestibili
știați că după fiecare masă copioasă
în cimitir toți viermii mor
din prea multa iubire și epuzare a resurselor
riscăm în mod fatal să ne întoarcem la canibalism
prea s-au înmulțit și câinii ăștia
privesc neputincios cum cârduri de hormoni
cu săgețile otrăvite ale lui cupidon
la fel cum se defrișază pădurile
vânează neuron după neuron
fără aprobare și fără permis de vânătoare
curat braconaj e dragostea asta
de aia în cea mai mare parte se face noaptea
chiar ieri trecea fudul pe uliță un hormon
nu-l mai văzusem habar nu am cum îl cheamă
cu tolba plină de neuroni unul îi atârna sub centură
de nu se întrunește urgent parlamentul
să dea o lege specială estrogenizarea ne paște
cine să mai producă testosteron
doamne ce-am să mă fac
pe o planetă de amazoane eu unicul spermatozoind
n-am să mai am timp și nici voie măcar să mor
e ultima șansă a lumii să se înnoiască
001550
0