Poezie
vis cabalin
1 min lectură·
Mediu
înhămat la caleașca fericirii
cal nărăvaș ce aruncam flăcări pe nări
hrănit cu jeratic din banița ta
galopam țanțoș pe câmpia iubirii
și îți sorbeam aroma din urme
nerăbdător să-ți penetrez misterul
îți pășteam roșul din obraji
și albăstreaua din priviri
tu mândră mă jucai în buiestru
dorindu-mă veșnic armăsar înspumat
îmi împodobeai coama cu sărutări
și visul cu neasemuitele-ți odoare
să mă ții cât mai departe de herghelie
pentru asta mi-ai construit chiar un manej
să ți-l umplu cu mânji de rasă
viața ne era un continuu rodeo
pariai totul pe virilitatea mea
câte concursuri pierdurăm împreună
până-ntr-o noapte când ți-au crescut aripi
azi biată mârțoagă-n coșarul părăsit
îmi rumeg singurătatea între pânze de păianjen
mai sper poate povestea o fi adevărată
și diana o să vină să-mi pună iar căpăstrul
înveșmântată în mantie de gală neagră
surâzătoare să pornim în ultimul spectacol
001393
0